Avertisment: Acest material scris a fost conceput pentru simpla informare a publicului larg, în special a celor care călătoresc în zone tropicale, și nu trebuie să înlocuiască alte opinii individuale ale unor experți și nici analizarea situației, de la caz la caz, de către un medicspecialist.
Virusul Zika este un flavivirus transmis de ţânţari, strâns înrudit cu virusurile care produc febra dengue, febra galbenă, encefalita de căpuşă şi cu virusul West Nile.
Simptome
Infecţia cu virus Zika este asimptomatică la 80% dintre cei infectaţi. Unele persoane infectate prezintă o erupţie cutanată, însoţită sau nu de febră, care persistă 2-7 zile. Pacienţii pot, de asemenea, prezenta conjunctivită, mialgii şi artralgii.
Complicaţii:
Virusul Zika poate determina la făt malformaţii congenitale ale creierului, însoţite de microcefalie, dacă mama este infectată în cursul sarcinii. În cursul convalescenţei, unii pacienţi pot dezvolta o boală neurologică autoimună (sindromul Guillain-Barré).
Cum se transmite virusul Zika?
Cel mai frecvent, infecţia Zika este dobândită prin înţepătura ţânţarului Aedes aegypti. Există, de asemenea, dovezi ale transmiterii virusului prin contact sexual şi prin sânge de la un donator viremic. Fătul poate fi infectat când mama este infectată în perioada gravidităţii şi virusul Zika poate infecta ţesutul cerebral producând malformaţii la nivelul creierului.
Categorii de risc
Infecţia cu virus Zika nu este severă, dar din cauza posibilităţii de transmitere pe cale sexuală şi a transmiterii de la mamă la făt, cu riscul apariţiei de malformaţii ale creierului la acesta, călătoria în zone în care circulă virusul Zika este un risc pentru gravide, pentru femeile care doresc să aibă un copil şi pentru partenerii acestora. Zonele geografice în care circulă virusul Zika sunt: America de Sud şi Centrală, inclusiv Caraibe, America de Nord (Mexic), Africa, Asia de Sud-Est şi insulele din Pacificul de Vest.
Diagnosticul
Diagnosticul se stabilește de către un medic, pe baza semnelor clinice şi a rezultatelor de laborator. Din cauza reactivităţii încrucişate puternice cu virusul febrei dengue, un virus care circulă în aceleaşi zone cu virusul Zika, diagnosticul serologic nu este, adesea, concludent. În acest caz, detecţia directă a virusului Zika prin tehnici moleculare în probe biologice (plasmă, ser, urină, lichid amniotic) confirmă etiologia infecţiei.
Tratament
Nu există tratament specific antiviral pentru pacienţii cu infecţie Zika, tratamentul fiind simptomatic.
Cum vă puteți proteja de infecţia cu virusul Zika?
- Când călătoriţi într-o zonă afectată, protejaţi-vă de ţânţari purtând îmbrăcăminte de culoare decshisă, cu mâneci lungi şi pantaloni lungi, folosiţi repelenţi pentru ţânţari şi produse insecticide, dormiţi sub plasa de ţânţari sau în încăperi cu plase la ferestre şi utilizaţi aerul condiţionat.
- Riscul transmiterii pe cale sexuală este diminuat prin utilizarea mijloacelor de protecţie (prezervative) pentru perioada când locuiţi într-o zonă în care circulă virusul Zika, şi timp de cel puţin şase luni după revenirea din acea zonă.
Știați că...
- virusul Zika a fost identificat pentru prima dată în 1947 la maimuţe, în pădurea Zika din Uganda?
- în anul 2015 circulaţia virusului în Brazilia a fost asociată cu un număr crescut de cazuri de microcefalie la nou-născuţi?
- la 01.02.2016, OMS a declarat infecţia cu virus Zika, asociată cu cazuri de microcefalie la nou-născuti, o urgenţă de sănătate publică de importanţă internaţională, iar la 18.11.2016 OMS a declarat sfârşitul acestei stări de urgenţă?
- în anul 2016, în ţara noastră, au fost diagnosticate trei cazuri de infecţie Zika la călători reveniţi din Guyana Franceza, din insulele Caraibe (Martinica) şi din Republica Dominicană?
