Leishmanioza este un complex de boli vectoriale cauzate de un agent patogen protozoar intracelular flagelat din genul Leishmania, transmis între vertebrate printr-un hematofag, flebotomul (musca de nisip).
Cum se transmite Leishmanioza?
Flebotomii sunt muște hematofage (se hrănesc cu sânge), care înțeapă mai ales seara și noaptea. Peste 90 de specii de flebotomi transmit boala. Doar femela asigură transmiterea leishmaniozei prin înțepătură: preia parazitul odată cu sângele și îl transmite prin următorul prânz infectant. Leziunea trece neobservata la om (nu este dureroasă). Mai mult de 20 specii de Leishmania pot infecta omul. Rezervorul de protozoare este reprezentat de carnivore, rozătoare, marsupiale, primate. Anumite specii de Leishmania au rezervor aproape exclusiv omul, iar câinele este rezervorul principal al Leishmaniei infantum, responsabilă de leishmanioză în zona Mediteranei.
Epidemiologie
Leishmanioza este o parazitoză a regiunilor intertropicale (cu excepția Oceaniei) și a zonelor calde, raportata în 88 de țări din cinci focare: mediteranean, chinez, indian, african, american. Prevalența este estimată la 12 milioane, cu o incidență anuală de 2 milioane. Cele mai multe cazuri fatale de leishmanioză viscerală sunt in: India, Bangladesh, Nepal, Sudan, Etiopia, Kenia.Orice persoană care trăiește sau călătorește în zone în care există Leishmanioză, este la risc de infecție. Leishmanioza este mai frecvent întâlnită în zonele rurale decât urbane. Malnutriția (diete hipoproteice, deficitul de fier, vitamina A si zinc) creste riscul de progresie a infecției spre forma viscerală.
Tablou clinic
Doar un procent redus din cei infectați vor dezvolta boala. Sunt descrise 3 forme de leishmanioză: viscerală, cutanată, cutaneo-mucoasă.
Leishmanioza viscerală (“kala-azar”),cu o incubație de la câteva luni pâna la mai mulți ani, se manifestă prin febră, creșterea în dimensiuni a splinei și a ficatului, scădere în greutate. Se asociază probe anormale de laborator: scăderea numărului leucocitelor (celulelor albe), a hematiilor (celulelor roșii) și a trombociților (celulele implicate in coagularea sangelui).
Leishmanioza cutanată (“butonul de orient”) apare la 1-4 luni după infecție în zonele expuse la ințepătura flebotomilor (fața, mâinile și antebrațele, membrele inferioare). Inițial se prezintă ca o mică papulă inflamatorie sau veziculă care crește în dimensiuni. Numărul de leziuni depinde de numărul de înțepături infectante. Leziunea ulcerată (cu margini elevate si ulcerație centrală) acoperită de crustă este cea mai frecvent întâlnită. Leziunea se vindecă în mod spontan, dar lasă o cicatrice permanentă. Pot fi descriși și ganglioni crescuți în dimensiuni în apropierea leziunii cutanate.
Leishmanioza cutaneo-mucoasă. Debutează la nivelul mucoasei nazalecu un granulom invadant ce perforează septul nazal, se extinde la os și duce la distrugerea masivului facial.
Complicații444
Leischmanioza viscerală în lipsa tratamentului este fatală. Coinfecțiile HIV/leishmanioză evoluează cu forme severe. Aproximativ un sfert dintre pacienții infectați cu Leishmania din Europa de Sud sunt co-infectați cu HIV.
Diagnostic
Diagnosticul se bazează pe date epidemiologice, clinice și confirmarea de laborator. Se recomandă puncție sternală, din creasta iliacă sau ganglionii limfatici în leishmanioza viscerală, biopsie de la nivelul marginii leziunii în leishmanioza cutanată, urmate de evidențierea parazitului prin microscopie, cultură sau diagnostic molecular. Sunt utile în diagnostic și metode indirecte de detecție a anticorpilor circulanți sau a antigenelor în urină.
Tratament
În terapie se utilizează preparate precum compuşi de antimoniu pentavalent, amfotericina B, pentamidina, miltefosina, în funcție de forma clinică, la recomandarea specialistului. Tratamentul se indică chiar și în cazul leziunilor cutanate auto-limitante, datorită riscului de cicatrici permanente.
Cum vă puteți proteja față de Leishmanioză?
· Lupta împotriva rezervorului sălbatic este iluzorie. Campaniile de eliminare a câinilor purtatori au eficientă limitată și tranzitorie.
· Măsurile de protecție individuale pentru a preveni înțepatura de flebotomi în zonele cu risc:
o pulverizarea în case și peridomiciliar a insecticidelor
o utilizarea de plase de țânțari impregnate cu insecticid
o zgardă cu insecticid la câini în focarele de leishmanioză
· Se recomandă îmbracaminte care acoperă cât mai mult din tegument (pantaloni lungi, mânecă lungă).
· Cele mai eficiente repelente sunt cele pe bază de DEET (N,N-dietilmetatoluamid).
· Nu exista un vaccin disponibil sau recomandări de chimioprofilaxie.
Știați că?
· Transmiterea non-vectorială este foarte rară prin transfuzii de sânge,
transplacentar, accident de laborator, utilizarea în comun de seringi între utilizatorii de droguri intravenoase sau prin transplant de organe.
· Flebotomii nu fac zgomot și sunt cu dimensiuni de 4 ori mai reduse decat
țânțarii.
· In România leishmanioza autohtona este descrisă în cateva zeci de cazuri publicate in ultima sută de ani provenind din judete din sudul tarii.
· Epidemiologia leishmaniozei este influențată de schimbarile climatice prin afectarea distribuției și supraviețuirii vectorului și a rezervorului.
· Imunitatea dupa boală nu este protectivă, o persoană se poate infecta de mai multe ori.
· Leishmanioza este responsabila de 20 000-30 000 decese anual la nivel mondial.
