Avertisment: Acest material a fost conceput pentru simpla informare a publicului larg, în special a celor care călătoresc în zone tropicale, și nu trebuie să înlocuiască alte opinii individuale ale unor experți și nici analizarea situației, de la caz la caz, de către un medic specialist.
Febra galbenă este o boală tropicală, prevenibilă prin vaccinare, produsă de un virus din genul Flavivirus (familia Flaviviridae). În habitate naturale din Africa şi America de Sud, virusul febrei galbene circulă între maimuţe, care sunt gazdele vertebrate, si ţânţari vectori din genulAedes (ciclu silvatic). În aşezările umane, virusul febrei galbene este transmis la om de specia peridomestică de ţânţari Aedes aegypti, omul reprezentând gazda amplificatoare de virus în ciclul urban al acestui virus.
Simptome
Debutul este brusc, după o incubaţie scurtă (3-5 zile), şi este însoţit de febră, cefalee, artralgii şi mialgii. Convalescenţa este îndelungată şi adesea cu sechele.
Complicații:
În a treia zi de boală poate apărea icterul şi se înregistrează o creştere importantă a valorii transaminazelor, indicatoare a unui prognostic grav. În cazurile severe pot apărea hemoragii interne, insuficienţa renală, comă, deces. Mortalitatea în aceste cazuri poate atinge 80%.
Cum se transmite febra galbenă?
Febra galbenă se transmite prin înțepătura de ţânţari. Ţânţarii care asigură ciclul silvatic al virusului se dezvoltă în apa colectată în scorburile copacilor, iar omul se poate infecta când pătrunde în junglă pentru vânătoare, exploatarea lemnului etc. Transmiterea urbană este asigurată de vectorul Aedes aegypti, o specie de ţânţari adaptată mediului urban, care se hrăneşte pe om şi se adăposteşte în locuinţe. La om, viremia este foarte ridicată cu o zi înainte de apariţia simptomelor şi se menţine suficient de înaltă pentru a infecta ţânţari încă patru zile.
Categorii de risc
Prezintă riscul de a fi infectați cei care călătoresc în zone în care circulă virusul, fără a se fi vaccinat anterior călătoriei. În ultima perioadă au fost înregistrate decese ale turiştilor din Europa şi America de Nord, care au călătorit în zone din Africa şi America de Sud fără să fi fost vaccinaţi.
Diagnosticul
Virusul febrei galbene poate fi detectat în sângele pacientului prin metode moleculare, iar anticorpii IgM pot fi puşi în evidenţă la şapte zile de la debut.
Tratament
Nu există un tratament specific cu antivirale, iar tratamentul de susţinere a funcţiilor vitale este esenţial. Se evită medicamentele care pot avea efect anticoagulant.
Cum vă puteți proteja de febra galbenă?
Singura modalitate de protecţie este profilaxia cu un vaccin viu atenuat care este utilizat de peste 50 de ani, timp în care şi-a dovedit eficacitatea şi inocuitatea. Certificatul de vaccinare pentru febra galbenă este obligatoriu pentru călătorii care se deplasează în zone de circulaţie ale acestui virus. Certificatul de vaccinare pentru febra galbenă este valid începand cu a 10-a zi după vaccinare. Eventuale efecte adverse ale acestui vaccin viu atenuat trebuie avute în vedere în cazul persoanelor cu vârstă înaintată, cu boli auto-imune, imuno-deficienţe ori alte afectiuni cronice.
Știați că...
- virusul febrei galbene a fost introdus din Africa pe continentul american odată cu vectorul său urban, ţânţarul Aedes aegypti?
- în Africa, maimuţele prezintă o formă uşoară ori asimptomatică a infecţiei cu acest virus, iar circulaţia virusului este depistată abia când apar primele îmbolnăviri la om, în timp ce maimuţele din emisfera vestică sunt extrem de sensibile la virus, iar primul semn al epizootiei este „tăcerea junglei”, din cauza mortalităţii ridicate a populaţiei de maimuţe urlătoare?
- în Brazilia se înregistrează, începând cu decembrie 2016, o intensificare a circulaţiei virusului febrei galbene, cele mai multe cazuri fiind înregistrate în statele São Paulo, Rio de Janeiro şi Minas Gerais, iar un număr de călători europeni nevaccinaţi au revenit bolnavi, înregistrându-se şi decese?
