Avertisment: Informațiile din acest material scris au fost concepute pentru simpla informare a publicului larg și nu trebuie să înlocuiască alte opinii individuale ale unor experți și nici analizarea situației, de la caz la caz, de către un medic specialist.
Borrelioza Lyme (cunoscută și ca și boala Lyme) este o boală cauzată de bacteria Borrelia burgdorferi și transmisă de la animale la om prin intermediul mușcăturii de căpușă.
Simptome
Semnul clinic tipic este apariția unei zone roșii la nivelul pielii (leziune cunoscută și sub denumire de eritem migrator). La unii pacienți, aceasta poate fi însoțită și de simptome gripale. Eritemul apare la locul mușcăturii de căpușă la un interval de 3 până la 30 de zile de la mușcătură și se extinde gradual timp de câteva zile. Dacă eritemul apare la câteva ore de la înțepătura de căpușă, acesta reprezintă cel mai probabil o reacție alergică și are legătură cu prezența bacteriei. Borrelioza Lyme poate evolua și cu alte simptome cum sunt cele de natură nervoasă (durere de cap, discomfort sau durere oculară în cazul expunerii la lumină) sau cele articulare (umflarea articulațiilor, mai ales cea a genunchilor precum și durerile articulare). Formele articulare sunt mai rare în Europa și mai comune în America de Nord.
Complicații
Cazurile netratate pot să se remită de la sine sau pot produce complicații cum ar fi cronicizarea durerilor articulare (artrite), diseminarea infecției la inimă (cu tulburări de ritm cardiac) sau apariția unor simptome neurologice. Moartea este extrem de rară și a fost raportată doar ca urmare a formelor cardiace mai grave.
Cum se transmite borrelioza Lyme?
Borrelioza Lyme se transmite exclusiv prin mușcătura unei căpușe ce poartă infecșia cu bacteria B. burgdorferi. Transmiterea directă de la om la om sau de la animal la om nu este posibilă. În România, cea mai importantă specie de căpușă care transmite boala Lyme este Ixodes ricinus.
Categorii de risc
Cele mai expose categorii de pacienți sunt persoanele care efectuează munci sau alte activități în mediul exterior cum ar fi pădurari, personal militar, fermieri, vânători, dar riscul expunerii apare și la alte categorii ale populației, mai ales în timpul activităților recreative din natură (plimbări, excursii etc.).
Diagnosticul
Diagnosticul se stabilește de către un medic și se face pe baza semnelor clinice și a unor teste specifice de laborator care detectează prezența anticorpilor. Anticorpii sunt detectabili doar la câteva săptămâni după mușcătura de căpușă.
Tratament
Borrelioza Lyme se tratează cu antibiotice. Tratamentul se instituie doar la recomandarea medicului. În cazul formelor fără complicații, sunt recomandate antiobiotice ca doxiciclina, amoxicilian, cefuroxime axetil sau azitromicina. Nu se recomandă tratamentele de lungă durată cu antiobiotice datorită efectelor adverse și a lipsei unor dovezi certe privind eficacitatea unor astfel de scheme.
Cum vă puteți proteja față de borrelioza Lyme?
· Evitați contactul cu zone unde sunt active căpușele (păduri, zone verzi, liziere).
· Utilizați îmbrăcăminte de culori deschise și care acoperă zone cât mai mare de piele (pantaloni lungi, mâneci lungi).
· Utilizați produse repelente.
· Verificați atent suprafața corpului (inclusiv zonele ascunse cum ar fi zona axilară sau inghinală precum și scalpul, mai ales la copii) după orice activitate în zone unde sunt prezente căpușe.
· Dacă găsiți o căpușă (atenție, unele stadii evolutive sunt extrem de mici - cât o gămălie de ac sau chiar mai mici), îndepărtați-o fixând-o cu o pensetă fină cât mai aproape de suprafața pielii și apoi extragând-o ușor. În cazul în care căpușa se rupe, nu se recomandă interveția chirugicală. Nu folosiți produse chimice pentru a îndepărta capușa. Acestea pot induce regurgitarea agenților patogeni și inocularea acestora în corpul gazdei.
· Aplicați un produs dezinfectant imediat după îndepărtarea căpușei.
· Verificați periodic locul mușcăturii, timp de o lună. În cazul apariției eritemului, adresați-vă unui medic.
· Nu utilizați automat antibiotice după orice mușcătură de căpușă.
· Nu se recomandă testarea căpușei în laborator după îndepărtarea acesteia. Aceste teste nu pot prezice riscul infecției umane.
· Nu există nici un vaccin împotriva borreliozei Lyme.
· Pentru a reduce populația de căpușe, mențineți vegetația (iarbă, gazon, tufișuri) tunsă și îndepărtați frunzele căzute în zonele des frecventate (curte, spații verzi).
· Mențineți la distanță pe cât posibil (ex. folosind garduri) animalele ce pot transporta căpușe (cerbi, căprioare, rumegătoare domestice, cai). Atenție, majoritatea speciilor de mamifere domestice și sălbatice pot fi gazde și pot transporta căpușe (rozătoare, arici, câini, vulpi etc.) precum și numeroase specii de păsări.
Știați că?
· Principala specie de căpușă vector pentru borrelioza Lyme în Europa, Ixodes ricinus, este o cpăpușă ce se poate hrăni pe circa 300 de specii gazdă, de la șopârle la păsări și numeroase mamifere, inclusiv om?
· Păsările migratoare pot transporta căpușe infectate dintr-o regiune în alta?
· Ixodes ricinus așteaptă în vegetație ca gazda să treacă, moment în care se agață de aceasta. Căpușele nu zboară și nici nu cad pe gazde din copaci sau de pe tufe.
· Rata de infecție cu bacteria ce produce borrelioza Lyme variază de la regiune la regiune, iar media Europeană este de 10%?
Chiar dacă o căpușă este infectată, șansa ca aceasta să transmită infecția la om este redusă, mai ales atunci când căpușa este îndepărtată în câteva ore de la atașare
