Avertisment: Acest material a fost conceput pentru simpla informare a publicului lar și nu trebuie să înlocuiască alte opinii individuale ale unor experți și nici analizarea situației, de la caz la caz, de către un medic specialist.
Virusurile transmise de musculiţe de nisip (flebotomi) aparţin genului Phlebovirus care cuprinde o diversitate mare de virusuri, dintre care un număr redus au semnificaţie patogenă pentru om. Două virusuri (Sicilian, Naples), care produc boli febrile uşoare („febra de trei zile”, „ febra papataci”), au fost izolate iniţial, în timpul celui de-al doilea razboi mondial, din serul unor soldaţi bolnavi in Egipt şi, respectiv, Neapole (Italia). Mai târziu, un al treilea virus a fost detectat în sistemul nervos central al pacienţilor cu meningită sau encefalită în regiunea Toscana din Italia. Virusul Toscana este singurul implicat în producerea unor infecţii neuroinvazive la om şi a fost semnalat în întreaga zonă mediteraneană, numărul cel mai mare de neuroinfecţii fiind înregistrat în Italia. Musculiţele de nisip sunt atât rezervorul, cât şi vectorul virusului, acesta fiind transmis pe cale transovariană din generaţie în generaţie în populaţiile de vectori.
Simptome
Cele mai multe infecţii produse de virusurile transmise de musculiţele de nisip sunt asimptomatice sau se prezintă ca o stare gripală cu durată scurtă, cu febră, durere retroorbitală, mialgii.
Complicaţii:
Virusul Toscana are însă un neurotropism pronunţat şi a fost implicat în izbucniri epidemice de meningită sau meningo-encefalită în ţări din bazinul mediteranean (Italia, Franţa, Spania, Portugalia). În Italia, din luna mai până în octombrie, virusul Toscana este cauza majoră a infecţiilor virale neuroinvazive. Din acest motiv, virusul Toscana este considerat un patogen emergent în bazinul mediteranean, cu impact asupra sănătăţii publice.
Cum se transmite virusul Toscana?
Virusul Toscana se transmite prin înţepătura musculiţelor de nisip.
Categorii de risc
Persoanele în vârstă afectate de boli cronice sunt o categorie cu risc de a dezvolta forma severă, neuroinvazivă a infecţiei.
Diagnosticul
Virusul Toscana poate fi detectat direct în probe biologice în primele două zile de la apariţia simptomelor. Diagnosticul se poate face şi serologic, pe probe de ser pereche, recoltate la interval de 14-28 zile de la debut.
Tratament
Nu există un tratament specific cu antivirale, tratamentul de susţinere pentru pacienţii cu infecţie neuroinvazivă fiind esenţial pentru recuperarea acestora.
