ce-ne-inteapa.ro

Febra hemoragica de Crimeea-Congo

 

Avertisment: Informațiile din acest material au fost concepute pentru simpla informare a publicului larg și nu trebuie să înlocuiască alte opinii individuale ale unor experți și analizarea situației , de la caz la caz de către un medic specialist.

Febra hemoragică  de Crimeea - Congo este o boală produsă de un virus, Nairovirus, transmis prin mușcătura de căpușă. Rezervorul pentru virus sunt animalele sălbatice dar și animalele domestice precum ovine, bovine, cabaline.

 

Raspandire pe glob

Boala se manifestă endemic în Orientul Mijlociu și Africa. In Europa, febra hemoragică de Crimeea- Congo este o afecțiune emergentă, au fost descrise cazuri în Albania, Bulgaria, Turcia și țări din fosta URSS. În 2008 a fost rapotrat un caz autohton în Grecia și în 2016 un caz în Spania.

 

Cum se transmite febra hemoragică de Crimeea – Congo?

Febra hemoragică de Crimeea-Congo se transmite exclusiv prin mușcătura de căpușă. Căpușele din genul Hyalomma  sunt singurul rezervor al virusului. O dată infectate, căpușele pot transmite infecția toată viața. Omul reprezintă o gazdă accidentală pentru virus.

Transmiterea la om se realizează  ca urmare a înțepăturilor de căpușe infectate sau a contactului cu sângele sau țesuturile animalelor infectate.

Infecția se poate transmite și intraspitalicesc prin contact direct cu sângele sau fluidele infectate ale unui bolnav sau cu aparatura medicală contaminată.

 

Categorii populaționale la risc

Principalele grupe la risc sunt: fermierii, veterinarii și  lucrătorii din abatoare în zonele endemice, activitățile precum creșterea animalelor și abatorizarea  animalelor fiind considerate ca având cel mai mare risc. Carnea ca atare nu reprezintă o sursă de infecție deoarece virusul este inactivat de acidifierea  care apare în țesuturi și de preparea termică. Personalul medical reprezintă o altă categorie populațională la risc dacă nu se respectă măsurile de protecție. Activitațile recreative în zonele endemice reprezintă un risc pentru expunerea la căpușe.

 

Tablou clinic

După mușcătura de căpușă simptomele apar dupa 1-3 zile ( maxim 9 zile). În cazul contactului cu sânge sau țesuturi infectate simptomele apar dupa 5-13 zile. Debutul este brutal cu: febră, cefalee,  dureri musculare, dureri lombare, dureri oculare și sensibilitate la lumină, rigiditatea cefei. Uneori pot fi prezente manifestări digestive – diaree, vărsături. Ulterior apar manifestări hemoragice - hemoragii punctiforme pînă la echimoze la nivelul mucoaselor și pielii. Cele mai frecvente hemoragii apar la nivelul nasului, tubului digestiv și aparatului urinar. Afectarea hepatică și renală este frecventă. Rata de mortalitate este mare, 30 % din cazuri, decesul  survine de obicei în săptămâna doi de boală. La supraviețuitori, convalescența (perioada de recuperare) durează 10 -20 de zile.

 

Diagnosticul

Este stabilit de către medic în urma mai multor teste. Testele de diagnostic molecular din sânge sau țesuturi sunt utile în formele fatale.

 

Tratament

Nu există tratament antiviral specific. Ribavirina un antiviral utilizat în alte afecțiuni pare să fie eficientă  și în unele cazuri de febră hemoragică Crimeea – Congo. Tratamentul constă în măsuri suportive, transfuzii de eritrocite, trombocite și plasmă proaspătă.

 

Profilaxie

Evitarea transmiterii de la căpușă la om

·       Nu există vaccin care să prevină această boală.

·       Utilizați îmbrăcăminte de culori deschise și care acoperă zone  cât mai mari de piele (pantaloni lungi, mâneci lungi)

·       Utilizați repelente aprobate pentru haine și piele

·       Verificați regulat îmbrăcămintea pentru căpușe și îndepărtați-le dacă sunt

·       Luați măsuri de control a infestației cu căpușe la animalele sau în  grajduri și hambare

·       Evitați zonele în care căpușele sunt abundente mai ales în perioadele în care ele sunt cel mai active

 

Evitarea transmiterii de la animal la om

·       Purtați mănuși când manipulați animalele sau țesuturile lor în zone endemice, mai ales în timpul sacrificării și abatorizării animalelor

·       Înainte de a sacrifica animalele carantinați-le sau tratați-le cu pesticide, cu două săptămâni înainte

 

Evitarea transmiterii de la om la om

·       Evitați contactul fizic cu persoanele bolnave

·       Purtați mască și mănuși atunci când îi îngrijiți pe cei bolnavi

·       Spălați-vă mâinile după ce ați îngrijit sau vizitat persoanele bolnave