Dirofilariile [latină: dirus – de rău augur, crud; filum – fir] sunt viermi paraziți care aparțin clasei Nematodelor. Pot infecta o varietate de mamifere, însă infectează în principal câinii, pisicile și ratonii, uneori lupii și vulpile. Există peste 25 de specii de Dirofilaria, trei dintre acestea fiind cel mai frecvent incriminate atât în patologia veterinară, dar și în cea umană, prezentate în ordinea descrescătoare a frecvenței: Dirofilaria immitis, D. repens și D. tenuis. D. immitis este cunoscut popular ca ”viermele de inimă”.
Dirofilarioza este boala cauzată de infecția cu Dirofilaria, fiind o zoonoză (boală comună omului și animalelor). Ciclul de dezvoltare al parazitului diferă în funcție de organismul gazdă. Astfel, la câini, pisici și alte mamifere viermii se pot dezvolta până la forma adultă, rezultând viermi adulți de până la 30 cm lungime ce pot fi găsiți fie la nivelul tegumentului, fie la nivelul inimii. Organismul uman este mai puțin propice dezvoltării acestora și dezvoltarea parazitului este incompletă.
Transmiterea dirofilariozelor
Țânțarul este insecta vector responsabilă de transmiterea dirofilariozelor. Gazdele definitive reprezintă sursa de infecție pentru Dirofilaria și sunt reprezentate în primul rând de câinii domestici și într-o mai mică măsură pisici, ratoni, lupi, vulpi. În aceste gazde, viermii maturi sexuali produc microfilariile care circulă în sânge și sunt ingerate de țânțari în timpul unei mese de sânge. În organismul țânțarului microfilariile se dezvoltă și infectează ulterior o nouă gazdă în timpul unui prânz sangvin.
Oamenii și o gamă largă de alte mamifere sunt gazde accidentale și nu joacă nici un rol în transmiterea dirofilariozei, țânțarul neputându-se infecta de la aceste gazde.
Răspândirea pe glob
Dirofilarioza umană se întâlnește pe tot globul, iar conform datelor actuale este considerată o boală rară, dar cu incidența în creștere. Dirofilarioza umană și canină sunt cele mai răspândite în statele din estul și sud-estul Europei, deși ratele cresc rapid în mai multe state occidentale. Infecția este prezentă și pe teritoriul României, fiind documentată mai ales în sudul țării și Delta Dunării.
Tablou clinic
Infecția umană are două forme de manifestare.
a) Infecția cu D. immitis are ca formă principală de manifestare dirofilarioza pulmonară și constă din apariția unor noduli pulmonari (granuloame, ce apar ca urmare a reacției inflamatorii a organismului, în care se găsesc dirofilarii și celule ale sistemului imun). Pacienții pot prezenta tuse, inclusiv tuse cu expectorație sangvinolentă, dureri în piept, mai rar febră și revărsat pleurat, dar majoritatea pacienților cu dirofilarioză pulmonară nu au simptome. Infecția este frecvent descoperită incidental la efectuarea unei radiografii toracice unde apare sub forma unei opacități rotunde, de obicei singulară. Mai rar, infecția cu D. immitis are alte localizări ale nodulilor, cum ar fi testiculul și ochiul, care pot duce la apariția de complicații.
b) Infecția cu D. repens (și mai rar cu D. tenuis) are ca formă de manifestare apariția de noduli subcutanați care cresc treptat pe parcursul a câteva săptămâni sau luni, tegumentul din jur fiind roșu. Infecția cu D. repens poate duce și la apariția de noduli la nivel ocular (orbită, pleoape, conjunctive, vitros), caz în care poate fi urmată de complicații severe ca: pierderea vederii, dezlipire de retină, glaucom, afectarea cristalinului, ptoza palpebrală.
Diagnostic
Dirofilarioza umană este cel mai frecvent diagnosticată prin examinarea țesuturilor prelevate din nodulii pulmonari sau a nodulilor subcutanați sau oculari. Testele de sânge nu sunt încă de ajutor în diagnosticul dirofilariozei umane.
Tratament
Tratamentul definitiv al infecției cu Dirofilaria la om este îndepărtarea chirurgicală a granuloamelor și nodulilor. Această manoperă, efectuată și în scop diagnostic este, de asemenea, curativă. În cazul nodulilor pulmonari, indicația chirurgicală cea mai importantă este de a identifica o eventuală origine malignă a nodulului pulmonar. Excizia chirurgicală de noduli de la nivel ocular poate fi urmată de sechele.
Cum putem preveni dirofilarioza?
Dirofilarioza umană poate fi prevenită prin evitarea intepăturilor de țânțari în zonele în care este cunoscut că aceștia pot fi infectați. Riscul intepăturii de țânțari poate fi redus lăsând cât mai puțin posibil pielea expusă, sau prin utilizarea de substanțe repelente.
În ceea ce privește dirofilarioza animală, ghidurile de specialitate veterinare recomandă în general administrarea de profilaxie medicamentoasă – administrată la recomandarea și sub supravegherea medicului veterinar.
